Stropi de Mare

Stau pe plajã şi respir în gând,

Aud marea cum suspinã tainic dintr-un dig,

Iar în mine, vapori de lacrimi perpetuu plâng,

NU te-am mai vãzut de-atâta vreme...

NU m-ai vãzut atât de mult...

În largul mãrii tu te-ngâni cu un regret,

Esti oare tu cea care-mi pui în palme?

Frânturi de vis în clipe calme

Esti oare tu cea care...

Sunt eu oare...

Şi-n iluzii îmi înec sãrutul,

Şi buzele-ţi roşii se-mbina cu briza mãrii,

Ce mã mângâie în valuri de singurătate

Tot singur sunt...

Tot singur m-ai lăsat...

Intru-n marea ce se întinde-n infinit,

Să te caut cu paşi mici în abisul de culori,

Ce-mi rasunã adânc în apusuri repetate,

Am să te gãsesc...

Şi n-ai sã ştii cine mai sunt...