Speranţe

.

Speranţele nu s-au născut niciodată 

într-o gară 

-Cu peronul viselor spintecat de buricul şinelor de tren-
Cu călători 

Asteptând, fără să ceară 

Garnitura să se apropie 

 Să o muşte cu putere

De maţele-i pe dinafară 

<< Ţi-au rămas urme de speranţe 

printre dinţi ?

Urcă-n tren... 

şi hai să mergem...>>

Speranţele nu s-au născut

Într-un vagon de clasa întâi

Cu canapele roşii de mătase  

care îţi cântă în aşezate

melodii de care nu-ţi mai aminteşti  

<< Ele s-au născut într-un compatiment 

necompartimentat

Şi reorganizat

fără semnal de alarmă >>

  

Ele se nasc ca să nu mai moară 

Ca un călător fără bilet 

într-un tren care nu opreşte în nici o gară.