joi, 23 iunie 2011

Speranţe

.
Speranţele nu s-au născut niciodată 
într-o gară 
-Cu peronul viselor spintecat de buricul şinelor de tren-
Cu călători 
Asteptând, fără să ceară 
Garnitura să se apropie 
 Să o muşte cu putere
De maţele-i pe dinafară 

<< Ţi-au rămas urme de speranţe 
printre dinţi ?
Urcă-n tren... 
şi hai să mergem...>>

Speranţele nu s-au născut
Într-un vagon de clasa întâi
Cu canapele roşii de mătase  
care îţi cântă în aşezate
melodii de care nu-ţi mai aminteşti  

<< Ele s-au născut într-un compatiment 
necompartimentat
Şi reorganizat
fără semnal de alarmă >>
  
Ele se nasc ca să nu mai moară 
Ca un călător fără bilet 
într-un tren care nu opreşte în nici o gară. 

Un comentariu: