marți, 13 septembrie 2011

Anarhia anarhiilor



În iarbă stai întinsă cu spatele la pământ 
iar aburii dimineţii se-ncurcă-n forma corpului tău 
mai ales în cea a sânilor 
îngropaţi pe jumătate în buruienile codrului cel bătrân
Iarba te iubeşte, oare şi eu te iubesc la fel?
Natura este doar scenariul,
iubirea-i doar subiectul   
în imaginaţia retrogradă a unui eminescian plictisit 
ca în poezia mea Anarhia romanţelor din codru'

Vreai să mă săruţi? 
Ai grijă să nu săruţi buzele ce-ţi sorb 
Răsuflarea 
Căci buzele pe care le săruţi sunt reci
Ca ale unui mort în cavoul propriilor sentimente 
ca în poezia mea
Anarhia cadavrului sentimental
în care chiar Minulescu mă copia.   

In cavou stau trist, iar tu suspini 
cu umbre de moarte ce stau timid în noapte
Pe aleea cimitirului din capul străzii 
Asteptându-mă să mă descompun
Şi-n mormânt să-mi deschidă uşa 
cu aceeaşi nepăsare, cu aceeaşi tristeţe 
cu care privesc în fiecare zi cum ma iubeşti 
citind din memorie poeziile bacoviene
fără să îţi aduci aminte de poezia mea 
Anarhia morţilor cu sânge-n vene.


Aceasta poezie incheie seria "Anarhie". Le multumesc tuturor cititorilor. Celelalte poezii din serie sunt : 

6 comentarii:

  1. Îmi place cum scrii, te exprimi uşor, cred că cel mai mult mi-au plăcut Anarhia cu clăbuc, şerveţel, Librum, adolescenţilor, motiv.

    Spor la şi alte serii :D

    RăspundețiȘtergere
  2. Multumesc. Am sa continui... vreau sa trec la lucruri mai serioase... fara sa mai fiu ironic

    RăspundețiȘtergere
  3. Felicitari seriei, frumos sfarsit :) Succes in continuare.

    Si multumim ca publici aici :)

    RăspundețiȘtergere
  4. o serie bestiala. astept cu nerabdare lucrurile "mai serioase". ma bucur ca ti-am descoperit blogul :)

    RăspundețiȘtergere