Anarhia anarhiilor

În iarbă stai întinsă cu spatele la pământ 

iar aburii dimineţii se-ncurcă-n forma corpului tău 

mai ales în cea a sânilor 

îngropaţi pe jumătate în buruienile codrului cel bătrân

Iarba te iubeşte, oare şi eu te iubesc la fel?

Natura este doar scenariul,

iubirea-i doar subiectul   

în imaginaţia retrogradă a unui eminescian plictisit 

ca în poezia mea Anarhia romanţelor din codru'

Vreai să mă săruţi? 

Ai grijă să nu săruţi buzele ce-ţi sorb 

Răsuflarea 

Căci buzele pe care le săruţi sunt reci

Ca ale unui mort în cavoul propriilor sentimente 

ca în poezia mea

Anarhia cadavrului sentimental

în care chiar Minulescu mă copia.   

In cavou stau trist, iar tu suspini 

cu umbre de moarte ce stau timid în noapte

Pe aleea cimitirului din capul străzii 

Asteptându-mă să mă descompun

Şi-n mormânt să-mi deschidă uşa 

cu aceeaşi nepăsare, cu aceeaşi tristeţe 

cu care privesc în fiecare zi cum ma iubeşti 

citind din memorie poeziile bacoviene

fără să îţi aduci aminte de poezia mea 

Anarhia morţilor cu sânge-n vene.

Aceasta poezie incheie seria "Anarhie". Le multumesc tuturor cititorilor. Celelalte poezii din serie sunt : 

• Anarhia tangentelor 
• Anarhie Cerebrala
• Anarhie cu clăbuc 
• Anarhie existenţialistă 
• Anarhie în şerveţel 
• Anarhiam Librum 
• Anarhie cu motiv 
• Anarhia adolescenţilor 
• Anarhie Naţională